Corector de ton activ tip Baxandall, cu un singur tranzistor pe canal. Proiect cu schemă și placă de circuit.
Corectorul de ton este un circuit adăugat înaintea unui amplificator audio de putere. Acesta permite utilizatorului să ajusteze amplificarea specifică a unor frecvențe din spectrul audio. Corectoarele de ton pot fi simple circuite de accentuare a frecvențelor joase sau egalizatoare complexe. Circuitul prezentat aici este unul simplu, cu un potențiometru care acționează pe frecvențele din treimea inferioară a spectrului audio (modificare bass) și unul care acționează pe frecvențe din treimea superioară (modificare treble).
Schema nu conține și potențiometrul de volum, dar acesta poate fi adăugat ușor înaintea intrării corectorului. Se recomandă ca nivelul semnalului la intrare să nu depășească 1 Vp-p (nivelul standard oferit de majoritatea surselor audio). Când ambele potențiometre au cursorul la jumătatea cursei, circuitul atenuează ușor semnalul (-1...-2 dB). Astfel, cu o intrare de 1 Vp-p, ieșirea nu va fi mai mică de 0,8 Vp-p.
Corectorul de ton constuit pe placa de circuit
La rotirea cursorului potențiometrului pentru bass către dreapta, lucrurile stau altfel. Amplificarea relativă maximă este de 18 dB și se obține la frecvența de 40 Hz. Rezultă la ieșire un semnal de 8 Vp-p, care cel mai probabil va fi redat distorsionat de către amplificator. Deci, dacă nivelul semnalului de intrare în corector este mare (volumul maxim), rotirea potențiometrului pentru bass către maximum va produce distorsiuni. La fel se întâmplă și cu potențiometrul pentru treble. Amplificarea maximă apare spre limita superioară a spectrului audio, aproape de 20 kHz. Totuși, aceste frecvențe sunt extreme și rareori întâlnite în semnalul audio. Acest comportament este specific corectorului de ton Baxandall (amplificarea, respectiv atenuarea cresc spre marginile spectrului).
Circuitul este foarte simplu, fiind vorba de un amplificator cu un singur tranzistor, cu un circuit Baxandall introdus în calea de reacție. Schema unui singur canal este următoarea:
Schema corectorului de ton (doar canal stânga)
Canalul dreapta este identic din punct de vedere electric, diferă doar referințele componentelor pe schemă. Intrarea corectorului este cuplată capacitiv și poate fi conectată direct la o sursă audio sau printr-un potențiometru. Ieșirea, însă, se află la tensiunea de 6,5 V (când circuitul este alimentat la 12 V) și trebuie conectată doar la un amplificator cu intrare cuplată capacitiv.
Conectarea corectorului de ton la potențiometrul de volum și amplificator (un canal)
Condensatorul de la intrarea amplificatorului de putere este obligatoriu. Dacă nu există va trebui să îl înseriezi între ieșirea corectorului și intrarea amplificatorului. Se poate folosi orice condensator electrolitic de 2,2...22 uF, legat cu plusul către corector.
Placa de circuit ce conține ambele canale (stereo)
Placa de circuit are dimensiunile de 108 x 40 mm, cu potențiometrele situate la 75 mm distanță. Punctele de pe placă marcate A, B, respectiv C vor trebui conectate cu fire (A la A, B la B și C la C).
Lista de componente și referințele lor sunt următoarele.
| Referință (canal stânga) | Referință (canal dreapta) | Informații |
|---|---|---|
| C1 | C2 | 47 uF, electrolitic |
| C5 | C6 | 39...47 nF |
| C3, C7 | C4, C8 | 2.2 nF |
| C9, C11 | C10, C12 | 10 uF, electrolitic |
| C13 | C14 | 47 uF, electrolitic |
| R1, R7, R13 | R2, R8, R15 | 4.7 k |
| R3 | R5 | 39 k |
| R4 | R6 | 5.6 k |
| R9 | R11 | 150...180 k |
| R10 | R12 | 33 k |
| R14 | R16 | 1.2 k |
| Q1 | Q2 | 2N3904, NPN de uz general |
| RV1A, RV2A | RV1B, RV2B | 100 k, potențiometru stereo |
| INPUT, OUT | comun | 2.54 mm, baretă de pini sau conector |
| +12V | comun | 5.08 mm, regletă PCB sau similar |
Circuitul de mai sus poate fi adăugat unui amplificator audio. Atât corectorul cât și amplificatorul vor fi alimentate cu fire individuale de la sursa de alimentare. Ieșirea amplificatorului (inclusiv fire) nu trebuie să se afle în vecinătatea intrării audio și a corectorului. Fiecare subansamblu trebuie să aibă numai o conexiune la masă, iar toate firele de masă trebuie să fie conectate într-un singur punct (inclusiv cele de la difuzoare). Alimentarea stabilizatorului poate fi stabilizată cu integrate din seria 78xx (7809, 7812, 7815, chiar și 7805 cu diodă zener pe conexiunea de masă).
Resurse
- KiCad Project, cu schemă și PCB
- Simulare LTspice
Bibliografie
- Ray Marston, Bipolar Transistor Cookbook - Part 4, în Nuts & Volts Magazine, octombrie 2003. Disponibil la https://www.nutsvolts.com/magazine/article/bipolar_transistor_cookbook_part_4 (accesat 9 martie 2019)
- Austereo Control Amplifier (circuit no. 44) în Elektor 5 - Summer Circuits, iulie-august 1975. Disponibil la https://www.americanradiohistory.com/UK/Elektor/70s/Elektor-1975-07-08.pdf (accesat 9 martie 2019)
- M.V. Thomas, Baxandall tone control revisited în Wireless World, septembrie 1974, pg. 341. Disponibil la https://www.harbeth.co.uk/usergroup/filedata/fetch?id=62450 (accesat 9 martie 2019)
- Cătălin Lăzăroiu, Corector de ton în Almanah Tehnium, 1989, pg. 65. Disponibil la https://pro-electronica.net/tehnium-almanah1989/ (accesat 9 martie 2019)
Cum se prezinta cu zgomotul de fond?
RăspundețiȘtergereNu am avut probleme când l-am alimentat cu un stabilizator liniar, din sursa de alimentare a amplificatorului. Altfel, l-am încercat cu un amplificator cu TDA2003, ambele alimentate din aceeași sursă de 12 V, și, într-adevăr a prezentat un nivel destul de ridicat de zgomot de fond. Dar zgomotul mai depinde și de conexiuni și de eventualele bucle de masă.
Ștergere