Conectarea mai multor receptoare la un singur LNB

Modalități de conectare a mai multor receptoare de satelit la un singur LNB și posibilități de recepție a canalelor românești

Instalația tipică de recepție prin satelit este formată dintr-o antenă cu LNB și un receptor. LNB-ul universal, simplu este proiectat pentru a fi conectat la un singur receptor. Dar, în anumite situații ce țin de transponderele care vor fi recepționate, semnalul de la un LNB poate fi distribuit mai multor receptoare. Totuși, soluția cea mai bună rămâne folosirea unui LNB cu ieșiri multiple. Dar acesta are dezavantajul limitării numărului de receptoare la numărul ieșirilor. Și, cu cât are mai multe ieșiri, cu atât prețul este mai mare.

LNB-ul nu este altceva decât un convertor de frecvență, adică un amplificator RF, un oscilator local și un mixer. Rolul lui este de a reduce frecvența astfel încât semnalul să poată fi adus la receptor printr-un cablu coaxial obișnuit, cu pierderi mici la frecvența de ieșire a LNB-ului.

LNB-urile universale conțin două oscilatoare locale, unul pe frecvența de 9750 MHz, iar celălalt pe 10600 MHz. Comutarea între cele două oscilatoare este realizată de receptor prin suprapunerea unui semnal de 22 kHz pe tensiunea de alimentare a LNB-ului. Oscilatorul de 10600 MHz este selectat când această semnal este prezent.

Transmisiile în banda Ku (actual cea mai folosită bandă pentru televiziune) folosesc două polarizări (orizontală și verticală) - dacă vei desface capacul de plastic din fața unui LNB, poți vedea în ghidul de undă două „bețe” perpendiculare - acelea sunt antenele propriu-zise. LNB-ul comută aceste antene în funcție de tensiunea la care este alimentat. Astfel, dacă primește 17...19 V, va folosi antena orizontală. În caz contrar, alimentat la 12...14 V, va folosi antena verticală.

Frecvențele de recepție se încadrează în intervalul 10700...12750 MHz. Dar tunerul receptoarelor are limitele de 950...2150 MHz. Deci, prin folosirea a două oscilatoare locale în LNB se poate recepționa o bandă de 2050 MHz (adică 12750 - 10700) folosind un tuner care recepționează o bandă de doar 1200 MHz (adică 2150 - 950).

Deci, receptorul controlează polarizarea și oscilatorul local folosite de LNB. În continuare vom vedea cum se poate „ramifica” semnalul unui LNB la mai multe receptoare.

Unele receptoare prezintă o ieșire numită Loop Out (a cam dispărut în ultima vreme, deoarece receptoarele devin din ce în ce mai mici). În cazul celor care nu au acest port, se poate folosi un distribuitor. Acest distribuitor nu va permite ca un receptor să alimenteze tunerul altui receptor (o diodă semiconductoare nu permite trecerea curentului decât dinspre receptor spre LNB). Nu pe toate distribuitoarele se specifică dacă folosesc sau nu diode de protecție (recomand măsurarea tensiunii la celelalte porturi, când unul dintre ele este alimentat de un receptor). În cazul în care există tensiune pe porturile de ieșire, pentru a nu apărea defecțiuni în circuitul de alimentare a LNB-ului, doar un receptor trebuie să fie conectat direct la splitter, iar celelalte doar printr-un opritor de tensiune (DC block).

Splitter de tipul all ports power pass

Splitter care permite alimentarea LNB-ului doar de la un port

Sub nicio formă, nu „ramifica” manual cablul, conectând împreună firele centrale, respectiv tresele. Diferența de potențial apărută în cazul în care un receptor este pe o polarizare iar altul pe cealaltă poate provoca defecțiuni la receptoare.

Care este rezultatul? Dacă al doilea receptor este conectat prin Loop Out, LNB-ul va fi alimentat doar dacă receptorul principal este pornit. Evident că polarizarea și oscilatorul vor fi selectate de receptorul principal. Dacă folosești un splitter de tipul one port power pass, situația este la fel.

Dacă folosești un splitter de tipul all ports power pass, fiecare receptor poate alimenta LNB-ul. Dar, tensiunea cea mai mare și semnalul de 22 kHz vor avea prioritate. Dacă unul din receptoare este setat pe polarizare orizontală (18 V) și oscilatorul local de 10600 MHz (semnal de 22 kHz), toate vor recepționa transpondere care se încadrează în aceste limite.

Într-o astfel de instalație pot fi recepționate simultan transpondere care se încadrează în una din cele 4 categorii:

1. 10700 ... 11700 MHz Vertical (LNB-ul este alimentat cu 13 V și folosește oscilatorul local de 9750 MHz);
2. 10700 ... 11700 MHz Orizontal (LNB-ul este alimentat cu 18 V și folosește oscilatorul local de 9750 MHz);
3. 11700 ... 12750 MHz Vertical (LNB-ul este alimentat cu 13 V iar semnalul de 22 kHz selectează oscilatorul local de 10600 MHz);
4. 11700 ... 12750 MHz Orizontal (LNB-ul este alimentat cu 18 V iar semnalul de 22 kHz selectează oscilatorul local de 10600 MHz);

Se pune întrebarea dacă se mai recepționează toate transponderele de interes. În cazul unei instalații de recepție FTA, nu este practică distribuirea semnalului de la LNB prin metodele propuse aici. Dar pentru furnizorii DTH, lucrurile stau astfel:

• RCS Digi TV folosește frecvențe mai mari de 11700 MHz, iar majoritatea canalelor românești sunt transmise pe polarizare orizontală. Deci, semnalul poate fi distribuit într-o instalație de recepție colectivă (categoria 4);
• Focus Sat folosește tot frecvențe mai mari de 11700 MHz, dar ambele polarizări.
• Telekom folosește doar polarizarea verticală. Dar frecvențele sunt peste 11700 MHz pentru canalele SD și sub 11700 pentru canalele HD. O instalație de recepție numai a canalelor SD se încadrează în categoria 3.
• Orange folosește numai frecvențe peste 11700 MHz și polarizare verticală. Deci nu se pierde nimic în cazul unei instalații din categoria 3.

În concluzie, dacă se dorește a recepționa:

• transpondere ce folosesc aceeași polarizare și
• transpondere cu frecvențe fie mai mici de 11700 MHz sau mai mari de 11700 MHz

se poate distribui semnalul unui LNB simplu la mai multe receptoare.